Adevărul despre Societatea Zăpezii: Cazul real din spatele filmului Society of Snow, de pe Netflix
Noul film de pe Netflix, Societatea Zăpezii (Society of Snow), a captat atenția fanilor din întreaga lume cu o poveste miraculoasă despre supraviețuire, devenind cel mai vizionat film al platformei, în întreaga lume, săptămâna trecută.
Societatea Zăpezii relatează infamul dezastru din 1972 din Anzii Sud-Americani, în care un avion cu 45 de persoane, inclusiv o echipă amatoare de rugby din Uruguay, s-a prăbușit în sălbăticie.
În timp ce 12 pasageri au fost uciși instant, cei 33 în viață au rămas izolați timp de 72 de zile în condiții inhospitaliere, în munții Anzi.
Ceea ce a urmat a devenit legendă: timp de 72 de zile, supraviețuitorii au trebuit să se descurce cu foarte puțină hrană sau apă, mai ales după ce au aflat prin transmisie radio că autoritățile renunțaseră să-i mai caute.
În cele din urmă, doi dintre supraviețuitori, Nando Parrado și Roberto Canessa, au reușit să găsească ajutor după ce au pornit într-o călătorie improbabilă spre Chile, care a durat 10 zile și i-a motivat să urce pe un vârf de 4.650 de metri și să parcurgă 61 km fără echipament alpin.
Datorită eforturilor lor, ceilalți membri ai echipei au fost ulterior salvați, iar povestea incredibilă de supraviețuire a devenit cunoscută sub numele de Miracolul din Anzi.
Aceasta nu este prima oară când dezastrul este transpus într-un film, cel mai notabil fiind Alive, din 1993, în care a jucat Ethan Hawke, dar și serialul Yellowjackets.
Imagine din filmul Society of Snow de pe Netflix
Snow Society nu este primul film despre această tragedie
Societatea Zăpezii, de pe Netflix, ar putea fi cea mai precisă relatare a dezastrului din Anzi până acum.
„Am efectuat o cercetare extinsă”, a explicat regizorul J.A. Bayona într-un interviu exclusiv pentru RadioTimes.com. „Am intervievat supraviețuitorii ore întregi. Așa că am vrut să cunoaștem toate detaliile pentru a capta povestea cu cel mai înalt nivel de realism. Și supraviețuitorii au fost foarte importanți, a adăugat el. „Nu numai supraviețuitorii, ci și familiile celor decedați, prietenii lor. Toți au fost fundamentali pentru a obține toate informațiile și a putea reproduce toate acele evenimente în fața camerei”.
Unul dintre acești supraviețuitori este Carlitos Páez, care avea doar 18 ani în momentul prăbușirii, și a declarat pentru RadioTimes.com că el și ceilalți membri ai echipei sunt foarte mulțumiți de filmul realizat de Bayona.
„Noi avem încredere în J.A. Bayona”, a explicat el, dezvăluind că a văzut filmul anterior al regizorului, The Impossible, despre tsunami-ul din Oceanul Indian din 2004.
Bayona a dezvăluit că era foarte emoționat înainte de a rula filmul supraviețuitorilor, dar îngrijorările sale au fost rapid înlăturate în urma reacțiilor lor.
Vezi și: REVIEW Yellowjackets: un serial așa și așa, dar cu o distribuție care îl salvează
Ce este adevărat în Societatea Zăpezii
Dintre cei 45 de oameni de la bordul avionului, doar 16 au supraviețuit întregii povești, care a durat 72 de zile.
Un aspect al filmului care îl diferențiază de relatări anterioare ale poveștii este decizia de a se concentra nu doar asupra celor care au supraviețuit, ci și asupra membrilor echipei care au trecut tragic în neființă în timpul celor 72 de zile în care au fost blocați.
Cel mai proeminent dintre aceștia este Numa Turcatti, un membru de bază al echipei care servește ca personaj central pentru mare parte din film. Bayona a explicat că decizia de a-l face pe Numa punctul focal a provenit direct din lectura relatării lui Pablo Vierci despre tragedie, din 2009.
„Presa vorbește mereu despre supraviețuitori, și într-un mod foarte convențional vorbind despre eroi – și, de asemenea, este foarte concentrată pe canibalism. Dar când citești cartea lui Pablo Vierci, e o poveste mult mai mare acolo”, a mai spus regizorul.
El a adăugat că, în timpul procesului de cercetare, când a început să-i întrebe pe supraviețuitori despre cei care au murit, unii dintre aceștia au fost inițial uimiți, deoarece întrebările pe care le puneau erau atât de diferite de cele la care erau obișnuiți.
Asa cum s-a insinuat mai sus, unul dintre aspectele poveștii care, poate nu surprinzător, a atras adesea multă atenție media este faptul că supraviețuitorii au fost nevoiți să recurgă la canibalism, consumând carnea celor care muriseră deja.
Acest aspect este portretizat în film cu sensibilitate de către Bayona, care a dezvăluit că nu a vrut ca filmul să fie „centrat pe groază”.
„Există o altă poveste a minerilor din Chile, dar în ziua a 14-a, toată lumea știa că sunt în viață. În cazul nostru, în ziua a 10-a, știam că nimeni nu ne căuta”, a declarat unul dintre supraviețuitori.